România riscă să piardă o şansă unică la Marea Neagră

De la Bruxelles discursul şi politica energetică externă ale României subliniază dorinţa sa de a deveni un centru gazier european la Marea Neagră. Însă, cu o varietate de proiecte, numeroşi actori implicaţi şi un număr foarte limitat de furnizori, rămâne încă neclar pe unde vor trece conductele în zona Mării Negre în 2020 şi cine le va controla.

România încearcă în mod activ să îşi consolideze poziţia, piaţa internă şi interconexiunile cu vecinii săi însă, pe termen lung, optmizarea avantajelor geostrategice la Marea Neagră vor trebui să fie orientate şi către partenerul său estic, Rusia. Organizaţia nonguvernamentală Europuls a elaborat şi a supus dezbaterii un document care îşi propune să creeze, pentru opinia publică, o viziune clară despre importanţa Mării Negre pentru securitatea provizionării cu gaze a UE, punând un accent special pe rolul României în acest context, dar şi să ofere celor interesaţi instrumente de întelegere a dezbaterilor pe tema rolului important al Mării Negre şi al României în contextul energetic european.

România nu este singurul candidat la rolul de centru energetic regional. Cu ocazia lansării raportului ,,Securitatea energetică a UE în regiunea Mării Negre. Ce perspective pentru România?”, Europuls a organizat la începutul lunii iunie, la sediul Parlamentului European din Bruxelles o conferinţă cu acelaşi titlu.

Traian Ungureanu a declarat că, ,,din păcate, Marea Neagră nu este vizibilă de la Bruxelles”. De asemenea, acesta a menţionat că ,,nu ne putem baza pe ruta clasică ruso-ucraineană, care şi-a dovedit fragilitatea”.

Expertul Comisiei Europene, Prof. Samuele Furfari, reamintind că,,gazul va fi energia secolului XXI” le-a atras atenţia românilor că vor avea doi competitori puternici pentru rolul de centru energetic regional, şi anume Italia şi Albania.

Din partea Rusiei la acest eveniment a participat Reprezentantul Maxim Buyakevich care a declarat că ,,Rusia nu este un competitor ci un partener pentru Uniunea Europenă”. Totuşi, el a subliniat că, în ceea ce priveşte finalitatea proiectelor energetice actuale, ,,piaţa va fi cea care va decide”.

Reprezentant al societăţii civile, Tom Mayne din partea Global Witness a adus o nouă perspectivă în dezbatere. Acesta a descris problemele din ţările sursă pentru Nabucco şi a subliniat riscul pentru UE de a cumpăra gaz de la guverne autoritare cum este cel din Turkmenistan. Întrebarea sa a fost dacă ,,vrem cu adevărat să adăugăm încă o dictatură listei de ţări pe care ne bazăm pentru resursele noastre?”.

Invitaţii au subliniat în mod unanim faptul că Marea Neagră este, în acest moment, centrul energetic principal al Uniunii Europene.